Naturala, Rebelule! Tu, paj al propriei fiinte, Ratacitor pe drumuri si de lumi, Ce umbra ti-o renegi, cu palide trairi, De ce o chinui, cu-atata indarjire Si-n ura si dispret, ii dai traire? Pe cine, Domnul ar fi pus de straja? Pe vreun strain, sau calator de saga, Sa iti ridice fruntea, sa privesti in sus, Din rasarit si pana la apus? Cui sufletu-ti vrei sa ti-l inchine? Pe cine vrei sa-mpovareze, Cu-amarul tau, de-atata indaratnicie? Hei, paj? Rebel si fara de credinta, Ce-ti plangi de mila,